I'UTE, iuţi, adj. 1. Care acţionează sau reacţionează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat, îndată. S-a dus iute acolo. ♦ Care se produce cu tărie, cu forţă. Ploaie iute. 2. Care se enervează, se supără, se mânie usor; irascibil; violent. 3. Care are gust înţepător; care produce o senzaţie gustativă usturătoare; picant. Mâncare iute. Gust iute. ♦ Care produce o senzaţie olfactivă înţepătoare si neplăcută. Miros iute. - Din sl. ljut~u.
Sursă : DEX'98 (15866)  - valeriu

Iute ≠ agale, domol, greoi, încet, lent, lin, molatic, molâu
Sursă : Antonime (71093)  - siveco

I'UTE adj., adv. 1. adj. v. sprinten. 2. adj. focos, sprinten, (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. adj. ager, agil, isteţ, repede, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~în miscări.) 4. adj. sprinten, vioi, (livr.) alert. (O miscare ~.) 5. adj. v. rapid. 6. adj. grabnic, grăbit, întins, precipitat, rapid, repede, repezit, zorit, (înv. si pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 7. adv. grabnic, rapid, repede, tare. (Alerga când mai ~, când mai încet.) 8. adv. v. imediat. 9. adv. v. curând. 10. adj., adv. v. des. 11. adj. v. violent. 12. adj. v. impetuos. 13. adj. v. picant. 14. adj. înţepător, picant, piperat, piscă-tor, usturător. (Gust ~ al unei mâncări.)
Sursă : Sinonime (188431)  - siveco

i'ute adj. m., f. i'ute; pl. m. si f. i'uţi
Sursă : DOR (254679)  - siveco

I'UTE² iuţi adj. 1) (despre persoane si despre manifestările lor) Care vădeste repeziciune; repede; ager; sprinten; vioi. ◊ ~ (sau bun) de picior v. PICIOR. 2) (despre persoane) Care se înfurie sau se irită foarte usor. 3) Care are gust înţepător, piscător, de ardei, de piper. 4) (despre mâncăruri si băuturi) Care are miros si gust înţepător; picant. /<sl. Ijut~e
Sursă : NODEX (339466)  - siveco

I'UTE¹ adv. Într-un timp scurt; în (cu) grabă; repede. /<sl. Ijut~e
Sursă : NODEX (339465)  - siveco